Niciodată nu am mai avut sentimentul pe care-l am acum; nu credeam că voi avea nevoie de o mângâiere care să-mi aline durerea. Simt nevoia unei vorbe bune, care să mă încurajeze în ceea ce fac!
E o poveste ce-mi arde durerea şi chiar m-am săturat să mă doară obsesia mea.
Mor de dor şi mă doare de mor, dup-o mască de fier, nu voi muri să renasc, să iubesc şi voi arde din nou să sper..
Este o poveste cu tine; scriu un capitol final şi voi pleca. Din povestea ce arde voi arunca cu cenuşă în zare să pot uita de tine.
Mijlocul lui Noiembrie, sfârşitul toamnei.. momente grele, ura şi dragostea s-au contopit într-un sentiment foarte puternic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu