*

" ştii, nu e vina mea de ceea ce s-a întamplat şi nici unul din noi nu are nicio vină că am început să ţin la tine. Nu putem vedea în viitor ca să aflăm ce se va întampla. Ştiu că vei fi supărat pe mine, dar eu nu am nicio vină că nu ţi-am putut spune din cauză că mi-e teamă de răspunsul tău! nu vreau să stricăm o prietenie din cauza unei banalităţi. "

*

with love , :D

middle of November ..

Niciodată nu am mai avut sentimentul pe care-l am acum; nu credeam că voi avea nevoie de o mângâiere care să-mi aline durerea. Simt nevoia unei vorbe bune, care să mă încurajeze în ceea ce fac!

E o poveste ce-mi arde durerea şi chiar m-am săturat să mă doară obsesia mea.

Mor de dor şi mă doare de mor, dup-o mască de fier, nu voi muri să renasc, să iubesc şi voi arde din nou să sper..

Este o poveste cu tine; scriu un capitol final şi voi pleca. Din povestea ce arde voi arunca cu cenuşă în zare să pot uita de tine.

Mijlocul lui Noiembrie, sfârşitul toamnei.. momente grele, ura şi dragostea s-au contopit într-un sentiment foarte puternic.

Mă gândesc dacă eu am greşit, mă gândesc dacă tu m-ai minţit, vreau să plâng, de tine să uit..
Nu mai vreau suferinţă..

Mereu ajungem să ne regăsim într-o melodie, iar eu mă regăsesc în Yllo-Mirror.

Lost

Şi sunt atât de aproape de tine, dar nimeni nu-şi dă seama.. Nu ştiu cum să încep să-ţi spun ceea ce simt, dar mereu când încerc mă împiedică cineva. Mă simt pierdută în vise; nu mai ştiu care realitatea. Pierdută între adevăr şi minciună. Piedută între noapte şi zi. Nu pot sta, nu ştiu când autobuzul pleacă din staţie. Mereu sunt pe drumurile vieţii. Pierdută între iubire şi gelozie. Balanţa trebuie să fie egală. Nu mai multă gelozie decât dragoste. Rar găseşti iubire adevărată; doi într-unul.
Visez la o planetă a cărui nume nu i-l pot spune; acea planetă care mă face să fiu pierdută-n spaţiu. Mereu voi fi acolo pentru tine, când vei ştii să apreciezi ceea ce ai, îţi vei da seama că cei ce te iubesc sunt chiar lângă tine, iar tu nu ţi-ai dat seama.

really true
CodrinaC

Fight

Lupta cu realitatea o ducem zilnic, dar nu ştim cine câstigă.
Ştii? mereu am trăit cu gândul că “o să fie bine!”, dar mereu s-a dovedit a fi contrariul. Regret că timpul a trecut atât de repede, încat a luat si acele momente minunate din viaţa.
Odată, am crezut că destinul este scris in stele, dar cine mi-a confirmat asta? Nimeni. Încă mai visez cu ochii deschişi. Îmi imaginez cum va fi lumea după sfarşitul meu; tot la fel de egoistă va fi? tot la fel de ipocrită şi de mincinoasă? Noi apreciem oamenii după ce mor!
Cine ne croieşte drumul în viaţa? Noi? Nu.
Parcă există o carte imaginară care are reguli stricte, iar noi le executăm zilnic.
Mă gândesc la ziua de mâine, dar ceva mă împiedică. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce este “imposibil” pentru mine. De aş putea, aş opri timpul în loc, să mă duc la acea persoană la care ţin şi să-i spun “te iubesc”; imposibil!

always myself
CodrinaC

I don`t know how to say, but

I care about you.